Evenimente

 

Cea mai mare realizare spirituală în mănăstirea Sihăstria Voronei  a fost în anul 2005, cînd prin bunăvoinţa şi binecuvântarea ÎPS Canonizare
PF Teoctist la proclamarea canonizării
MitropolitDaniel, a avut loc proclamarea canonizării Sf. Cuvios Onufrie, moment unic în istoria mănăstirii şi a ţinutului botoşănean, prin înalta încărcătură spirituală şi duhovnicească, cît şi datorită participării la acest măreţ eveniment a PF Patriarh Teoctist. Alături de Prea Fericirea Sa au fost numeroşi ierarhi ai Sf. Sinod al BOR: ÎPS Mitropolit Daniel al Moldovei şi Bucovinei, ÎPS Mitropolit Laurenţiu al Ardealului, ÎPS Arhiepiscop Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor, PS Episcop Calinic al Argeşului şi Muscelului, PS Episcop Casian al Dunării de Jos, PS Vincenţiu Ploieşteanul Episcop Vicar Patriarhal, PS Irineu Slătineanul Arhiereu Vicar al Episcopiei Râmnicului, PS Ioachim Băcăuanul Arhiereu Vicar al Episcopiei Romanului, PS Corneliu Bârlădeanul Arhiereu Vicar al Episcopiei Huşilor, o delegaţie a ÎPS Onufrie din Cernăuţi – Ucraina - , cît şi un numeros sobor de preoţi, stareţi de mănăstiri şi părinţi profesori ai Facultăţii de Teologie Dumitru Stăniloae” din Iaşi. Tot în acest context spiritual a fost resfinţită biserica mare a mănăstirii de ÎPS Mitropolit Daniel, înconjurat de acelaşi sobor de arhierei şi preoţi, cînd a primit al doilea hram, Sf. Cuvios Onufrie, alături de Buna Vestire. Canonizare
Procesiune la proclamarea canonizării

Aşezarea monahală de la Sihăstria Voronei îşi are trecutul istoric strâns legat de cel al plaiurilor moldoveneşti. Ea a avut dintotdeauna un profund caracter românesc şi un important rol spiritual şi cultural. Cu toate acestea, mănăstirea sihăstria Voronei, a reuşit prin poziţia ei mai retrasă, să se strecoare de multe ori neobservată de meşterii condeiului, continuându-şi viaţa în simplitate şi tăcere. O vizită la mănăstirea Sihăstria Voronei, este pentru orice pelerin adevărat o lecţie vie a istoriei trecutului, de primenire profundă în spiritualitatea creştină şi în izvoarele vitalităţii româneşti.
Sihăstria Voronei trăieşte cu fiecare om care a trecut pe sub poarta cea mare, se păstrează în sufletul fiecăruia ca o flacără, iar când e aproape o pâlpâire se întoarce pentru a se aprinde.Oamenii au venit şi au plecat mereu, Sihăstria a rămas aşteptăndu-i.Sihăstria Voronei are încredere în viitor şi în istorie. Are încredere în Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu este Dumnezeu al trecutului sau al viitorului, El este un Dumnezeu al prezentului. Ne iubeşte nu pentru ceea ce am fost nici pentru ceea ce vom fi, ci pentru ceea ce suntem. Iar Sihăstria îl iubeşte pe Dumnezeu.