Istoric

Comuna Vorona, din punct de vedere fizico-geografic, face parte din Podişul Sucevei, subunitate a Podişului Moldovei, situate în partea estică a acestuia. În cadrul judeţului Botoşani, zona este situată în extremitatea sud-vestică a acestuia, pe valea râului Siret, în cursul său mijlociu, la aproximativ 12 km, în linie dreaptă faţă de municipiul Botoşani, ţinutul fiind deluros, cu o altitudine redusă, în cea mai mare parte fiind în jur de 300 m. Din punct de vedere geografic, zona Vorona este determinată de traversarea paralelei de 470 36’ 37” latitudine nordică şi a meridianului de 260 41’ 28” longitudine estică.
          Toponimul Vorona se pare că derivă de la numele pârâului Vorona ce străbate zona din partea de sud, fiind afluent pe stânga al Siretului. În apropierea albei acestui pârâu a fost zidită mănăstirea Vorona prin anul 1600, denumire împrumutată, de asemenea, de la apa Voronei. Toponimul Vorona este de origine ucraineană, însemnând negru, cioară.
          Unii localnici folosesc termenul pentru culoarea neagră a frunzelor şi crengilor de stejar căzute în albia pârâului, care se înnegresc şi dau impresie de culoare neagră a apei (pârâul străbate suprafeţe întinse cu păduri de stejar).
          Teritoriul comunei Vorona a fost în afara influenţelor altor confesiuni de bază, altele decât cea ortodoxă, ponderea principală deţinând-o religia ortodoxă, începând cu secolul al XI-lea. Religia a jucat un rol important în comunităţile rurale, realizând o bună educaţie, contribuind la unitatea de limbă, de obiceiuri şi de tradiţii ale românilor. Acestă situaţie o punem pe seama locaşurilor de cult ortodoxe prezente în mai toate satele din zonă, cât şi a două mănăstiri: Vorona şi Sihăstria Voronei, încă din secolul al XVII-lea.
Cele două mănăstiri au fost, pentru întreaga zonă, un adevărat nucleu de păstrare a ortodoxiei şi de răspândire a culturii, învăţare de carte, şcoală de pictură şi de meserii, în rândul populaţiei.
Încă din secolul al XVIII-lea, la mănăstirea Vorona exista o puternică şcoală de pictură bisericească, abordându-se stilul bizantin, dovadă numeroasele icoane păstrate în muzeul acestui locaş religios.
Pentru prima dată, numele de Vorona apare la 7 ianuarie 1403, când Alexandru cel Bun dăruieşte Mitropoliei Moldovei satul Avereşti la Suceava, danie întărită cu credinţa panului Ion cel Bătrân de la Vorona (Wira pana Iona Staraho at Worona).
La 16 noiembrie 1443, Ştefan Voievod dăruieşte lui Hodea Costiciu satul din Vorona.
La 31 iulie 1463, printr-un ispisoc de la Ştefan cel Mare „s-a întărit de la” Luca Arbore satul Vorona.
Despre Vorona aflăm şi din documentul datat 6 aprilie 1606, prin care Ieremia Movilă, voievodul Moldovei, întăreşte lui Dumitru Ponici satul Vorona, moştenit de la strămoşul lor, Arbore hatmanul, care le avea de la bătrânul Bogdan voievod, cu întăritură de la Ştefan voievod.
Deci, satul Vorona aparţinea hatmanului Luca Arbore, portar de Suceava, încă din timpul lui Bogdan, tatăl lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, şi a fost transmis urmaşilor săi.
Zona Vorona este una dintre cele mai frumoase zone ale judeţului Botoşani, cadru mirific, propice pentru drumeţii.
Din Joldeştii Voronei este Raluca Iuraşcu, fiica boierului Grigore Iuraşcu, mama poetului nostru naţional -  Mihai Eminescu.
Între bogăţiile de frunte ale judeţului Botoşani, sunt pădurile de stejari, fagi, ulmi şi frasini, care produc o frumuseţe rară în acest colţ de ţară. În mijlocul acestor frumuseţi nu se putea să nu fie lăudat şi Ziditorul care le-a creat.
La doi km de şoseaua ce leagă municipiul Botoşani de comuna Liteni – Suceava, este situată mănăstirea Vorona, veche ctitorie cu viaţă de obşte organizată încă de pe la anul 1600.
Din mănăstirea Vorona, spre răsărit, mergând cu piciorul timp de o oră, prin pădurea seculară  pe un drum pietruit şi aproape boltit de ramurile arborilor ce-l limitează,după cel din urmă cot al  drumului, ce trece pe lângă Dealul Mare, care după cum spun bătrânii, era punctul de orientare şi popas al Binecredinciosului voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, când trecea de la Hârlău la Suceava şi invers, pelerinul ajunge la mănăstirea „Buna Vestire şi Sf. Cuvios Onufrie” - Sihăstria Voronei. Aici se află unul dintre cele mai pitoreşti locuri ale judeţului Botoşani. Alese podoabe ale naturii sunt adunate în acest loc cu toată îmbelşugarea. În mijlocul unei poieni udată spre miază-zi de un lin pârâiaş, poiană din care nu vezi de jur împrejur decât culmi acoperite cu păduri seculare, se înalţă Sihăstria Voronei, potrivit loc de rugăciune şi meditaţie religioasă.